Tăcere .

Tăcut îți este verdele ,

Frunzișul liniștit al pădurii ,

Îți aud surâsul pașilor tăi ,

De ce exiști tăcere ?

Unde îți este sfârșitul ?

Rămâi în umbra arămie ?

Foșnetul îmi este un freamăt ,

Tandru îți vor fii poemele ,

Ce s-e răsfrâng o armonie ,

Acolo, îmi sunt salvate durerile ?

În șoapta ceea sumbră a unui glas ?

Pentru ce rămân doar eu singură ?

Împlinește-mi ceea ce este niciodată ,

Tremurândă îmi e vlaga din mine ,

Sufocant sunt piesele din pazălul vieții ,

Ascunse sunt singurătățile inimii ?

Cine cunoaște rămășița ta ?

Real va fi ceea ce nu este ?. 

- A. A. Popovici,