Pink style .

Frozen sky is a prayer of colors that whispers,

I will be there with you in a joy like a blue kiss!

I lost the hope and the breath ot breathe the,

Air of this world of pain.

First snow of a wish that may never come!

Mood is a feeling that only the heart knows it.

Winter is a friend that is so cold but,

The one that waits for your heart- alone!

‪Travel dreamer soul of a wild child, blue breath of you. 

You make the style and not the style makes you! 

Wait like a gentleman, not like a bodyguard. 

I wished many things and dreamed a lot but now, 

I'm a old one so... it is to late!

Without a friend life is like a thought of pain.

Season of life it is gone now, like cold wind!

Sometimes, a pink bag is your best friend of fashion like a pastel smile.

The blue winter sky is a magic places,

Your the cloud in it of a fairytale.

Coat of blue-black water, hands of last fall!

Winter vibrates snowflakes, frozen of a warm wind.

Keep calm your thoughts waves of pain!

                                   - A. A. Popovici,

Forgotten poems .

What if, life ends without lOve and you never will know it? Sometimes, even cold is so warm in a loneliness morning! Books are my only love, they are friends and dreams. Our love awakes flowers that aren't in love, my mouth is in silent! I rest in the shadow of fall, my heart is sleeping. Shelter me with green leaf, in the fragrance of your lips! Oh scent, you exist so I may disappear in your left side. Above love and poems, what is most painfull then the tree without life!? Warm by my pages of thoughts, leaves sea wind. Skin, little sadness, which speaks of my spring that may never come! Quietly, she hear the crying of autumn. After wounds, dead comes with the happiness of time! Inside lupine, it is a blooming cheek alongside, any road that is in my living body of a long valley. Face of a fall look that even books don't know it! What it is life really to you? Nostalgia, every time I may be the leaf that snuggled in your being! Her pieces in the garden, I have forgotten that you're poems was my only true love. Grave of leaf is all that you left to me, autumn witouth a road of roses!

                                                              - A. A. Popovici,

Sărut de vierme .

Mă sufoc supt povara tăceri, ce nu îmi dă voie să strig în cele patru zări. Vino, Providență ce cunoști marginile inimii, o rugăciune a ființei trudite! Capul îmi este plin de cuvinte pe care gura mea le înghite mâncând, fără a mai putea fi oprite să nu curgă ca dintr-un vas închis ce, însfârșit varsă durerea ca pe o dulceață- amărue. Sărut de vierme crud, toamnă maronie, pământ făr-de frunze. Ași vrea să știu să exprim durerea în cuvinte, într-un necuprins gol. Vindecarea întâlniri, ce nu există doar în El. Adio, la gustul care lovește ca un bici nădejdea, ce îmi brăzdează cu neputință credința! Mohorâtă este apa la atingerea ei blândă, parcă doare susurul în șoapta de picuri. Treptele de pagini frământate, lutul ce se moaie la înțelegerea Lui!

                                                   - A. A. Popovici,

Farewell fall ^.!

But, some people never will know what lOve is because... 

for them it isn't, even if they wait- 

or think that someday someone will come in their life! 

Sometimes, it is just like this. 

Good looking is not always a blessing in life, 

it is better to have a joyfull heart in all sitoation. 

I don't know if it change something if I do, anyway. 

Sometimes, even autumn stops to exist without colors! 

I chose not to believe in lOve because, there is no lOve.

Farewell the last fall without love!

                                       - A. A. Popovici,

Sinfonia buzelor. ♫

Ași vrea să știu să scriu notele muzici adânci, ce Îl întălnesc pe El în singurătate! Găsește alergarea neagră a melodiilor, istorie albă a ființei alungată din paradisul stacojiu. El îmi atinge buzele ca o sinfonie a trecutului ce se revarsă într-un viitor de nădejde. Nimic nu rămâne ca și acele așteptări ale sufletului, mâna Lui în clapele vieții! Ce sinfonie este mai măreață, decât ceea a lui Dumnezeu însuși ?! Sunet fără cuvinte, pudoarea agoniei ce aleargă ca vibrația vântului, pacea străvezie. Trompeta viorilor, calmul iubirii, violoncel al durerii suave, spațiul fără de timp al bucuriei eterne! Întrezărește binecuvântarea bătând la ușa partiturilor, ca o carte ce nu are conținut. Maestatea vocilor ce surâde în sinfonia dirijorului, o înbrățișare divină, ce ascunde mii de bucurii! Ploaia de picături, culori pictate, gramofonul vestejit de frunze. Simte micile corzi de sunet, te cheamă la El în marea tristețe a întâlnirii- veșnicie triunfătoare, rămâi lângă inima Lui sfâșiată! Ce iubire se află în sinfonia Lui de jale? Doamne, vreau să aud opera Ta în urechile mele! Și vioara tremură în corzele ei de laudă pentru Isus!.•

                                                    - A. A. Popovici,

Pașii mei stacojii.T__t

Pașii mei stacojii s-au înnegrit,
doar murdărie rămâne în urma mea . . .
S-a sfârșit așteptarea sfâșetoare a inimii,
 un țăruș a despicat tăcerea adâncă!
Vai,! ce jale îmi este trupul dezgolit al ruinelor.
Unde, mai pot găsi alinarea,
urma durerilor ascuțite?
Am visat o dată că totul va fi altfel dar,
doar cenușă de vise au rămas!
 Pierzi binecuvântarea de nu o accepți la timp!
De ce deveniți monotoni?
Ce zâmbete false vă este prietenia,
în cuvinte și atitudinii.  ...t__T
Suflet fără gloria unui surăs tandru,
cuvintele vântului -întuneric adânc!
Mângâierea nu vine atunci când o dai,
ci atunci când singurătatea e sfâșetoare de grea!
Agonia morții în fericirea ne-ntâlnită a inimii.

                                                                                           - A. A. Popovici,

Suitable outfit? ^.

The more suitable outfit for men are a lovely attitude for the girl his dating.

Look in the eyes of your heart, is there something that worth it?

Don't be just a attitude of your power, in life isn't just good looking.

What if, you lose all that you are and not taste the joy of it?

Be kind of the lOve that you give away, because she doesn't come back,

It is good in all that you want, or desire it, without pain?

Happiness it is not something that you give to all the girls, that you meet.

Can lOve be given away just like that, only for one night?

Most of men and women are like that, they give away all for nothing.

How can you forget the one that you truly love, for one that isn't yours?

                                                 - A. A. Popovici,

Loneliness of my birthday ^^.

                                                 

                                               
I stopped to think that you can make it happen, Lord! Yellow sun- in the last days of summer, a place time for sad people like me, are the loneliness ones! Happy Birthday, isn't something that last it just disappear in a memory! How will be that day when even flowers will pass away like the smell of nowhere? What should I do about my loneliness? People come and go but, no one stay's like the one that I can't see it. True happiness isn't in a day- my day, it just be the sadness me! I will miss the color that don't exist for me, the lOve that my mind dreams about it. Stay still, don't go like a bouquet of a dreaming day, gift of an lonely heart. Be there in someone's soul, like books that are my true lOve and a good friend always, they never lose hope on me!., Why do I need love, if isn't for me? Should I keep waiting, but for what- only for my friends dreams to come always true but, for me? Someday I will understand that for me it wasn't it, or I just think that life isn't for me a happy place to dream about it?! Where, will go my loneliness, if I will stop to exist? ^^


                                                                                                 - A. A. Popovici,

Familia necunoscută ._.

De ce, nu le sunteți mamă și tată în această viață? Unde vă este inima, ceea de care nimeni nu îL va vedea pe El? Nu te lipsi de bunătatea inimii tale, ce îți este suflarea făra de ea? Când, brațele tale vor putea iubii un necunoscut al unui sânge străin? Pentru ce, vrei să îți irosești dragostea în zadar, și nu accepți îndemnul Lui la o iubire alt fel decât ceea normală? Nu iubiți doar ce este al vostru și pe cei sărmani îi lăsați în groapa nopții! Pentru că cel ce Tată și Mamă a fost înaintea ta, a renunțat la tot. În fericita Lui dragoste necondiționată pentru fiecare suflet și națiune! Plângeți neputința în fața Tronului etern de iubire cerească, nu arunca cu piciorul în inima Lui, ce din cioburi te-a cules cândva și pe tine din lumea cenușie fără nici un strop de lumină în noaptea rece! Familia necunoscută a dragostei Lui, ce și ție ți-a vărsat, iubire din potirul Lui.! De acum, îndrăznește să adormi la sânul tău și pe cei ce nu îți sunt din al tău sânge dar, ei sunt rodul jertfei Lui în ocara , deznădejdi, ce așteaptă venirea Lui în glorioasa îmbrățișare!

                                

                                                      - A. A. Popovici,

O amintire. T_t

Vei rămâne doar o amintire disprețuită, cel ce vorbește cuvântul Tău așa e! Când ne-om învăța că totul rămâne aici, când,! un nume bun și avere, ard toate! Ca un om care a trecut în suflarea lui! Lasă-mă să spun la revedere, în durerea sufletului. Un pas de speranță, în ceața lumii! La vremea hotărâtă totul va tăcea, parcă nici na fost vreodată. Golul se va auzi ca un tunet îndepărtat, al unei dureri ce sfâșie chiar și ființa liniștită! Bucuria în El e singura ce nu trece, niște șoapte în apele reci. Tatăl  e- timpul care se oprește în loc, la glasul Lui! Nădejdea fericirii e dăruirea trupului- inimii, în planul Lui de lucrare.

                                         - A. A. Popovici,

Vizuina umbrelor !

Este o continoare a tot ceea ce nu există. Gustul ne normal al unui trup ciudat, ce arde în amintirea unui timp! Un om obscur în văile  întunecate ale unui zâmbet ne existent. Ce se întâmplă dacă nu cred, atunci când inima nu mai are nici un suspin ? Cuvinte anemice într-o povară la timp. Suspin după verdele din viitor, ce niciodată nu mă va atinge în mireasma Lui! Fricile inimii mă dor în adâncimea lor, un glonț de praf surd ce șuieră în întunecimea minții mele. Ce parcă nu este sau, niciodată, va fi! Momentele trec dar, ce rămân din ele doar vorbe? Asemănarea este o virtute a ceea ce doare la sfârșit. Fumul așteptări se duce în ceața norilor, a trecut iubirea ceea stacojie a timpului! Nu geme suflete, pentru că vremea ta a trecut, ce durere îți mai rămâne să aștepți în vizuina umbrelor?•_• ............................................................................

                                                                                               - A. A. Popovici,

What, when, will, where ?.

What time was when, where love will go and not come?

My heart is without any desires, because there is no hope!

I lost my prayers in a blue sky, for the last time . 

Cold comes like a fire tree, hope to last in a memory. 

Inside of a heart that will be ashes love of nowhere, however! 

Keep the sadness that disappear in an breath.

Fall down in a loneliness of there will be no reality! 

Miss the joy that never last in one soul. 

The mountain up there like my father that is not to exist in to the night! 

I see the black fall of the night, shadow of my children time.• 

Should I dream of Hope that, isn't for me rain of fire ? 

Blue water in my lonely end of happiness. 

- A. A. Popovici, 

Absența eleganței .

Eleganța unui gând de ploaie, ce stă umed pe un fir de așteptare! Unde este speranța în tunetul întunecat? Ești singur acolo unde ești, ca o credință ne-existentă? Libertatea minții e un surâs trădat de trecerea timpului. Focul tăceri doarme închis, lacăt al unei uși străine! Nu tăia adevărul unei lecți învățate. Noaptea e singură ca un cer fără stele, adâncă vale a deznădejdi! Dulceața iubirii este ca un vis ce niciodată nu se va împlini. Emblema speranței e doar o eleganță pe o tualetă de modă pentru o zi! Tic-tac'ul, ce răsună în răsăritul unei dimineții, rătăcire în abundența culorilor. Absența muzicii ar fi o lovitură de piatră, note sfâșetoare a unei îmbrățișări timpurii! Treptat voi trece ca un vis tulburat de durerea tăcută a nădejdii zadarnice, ce încă s-e zbate--- abur cenușiu al trecutului!.

                                                        

                                                                   - A. A. Popovici,